Réveil aprilie 9, 2010

Ieri am aruncat o privire in trecut, mi-am deschis mintea si am lasat amintirile sa se reverse asupra mea

Ce-am descoperit?

Pe mine…

Nu ma cunosteam, aveam impresia ca ma cunosc, ca ma stiu de undeva…

Lasam impresia ca stiu, ca pot, ca vreau…

Ce era dedesubt??? Un alt EU

Un eu sensibil si vulnerabil..asa cum normele sociale nu ne lasa sa fim

Citeam in filele trecutului si cuvant cu cuvant descoperam cine sunt…un om…Un om care greseste, dar nu recunoaste…un om care cere fara sa ofere, un om simplu care ravneste la maretie…

Si cine sunt eu sa cer? Sa cer atat de multe avand impresia ca ofer…poate ca sacrificiul ce pentru mine e sacrificiu pentru tine e nimic, daca ti-as fi spus, ai fi stiut, dar asa n-aveai cum sa-mi percepi fantasmele

Am vazut in departari o persoana care stia sa aprecieze lucrurile marunte, se bucura de toate micile placeri si bucurii oferite de semeni…cu bune  cu rele…era neinfricata si deschisa…

Ce-am gasit peste ani?

O persoana care purta o masca sociala…o masca de convenienta…pe care toti o apreciau…

Era un zid la mijloc…un zid mare si gros, creat de EA…pentru ca-i era frica de durere…Putini aveau rabdarea, intelepciunea si curajul sa treaca de zid…si cand credeau c-au reusit sa treaca dincolo…zidul crestea…prapastia se adancea…si fericirea devenea efemera

Au existat cativa magicieni cu baghetele stricate care strigau fara noima…te-ai schimbat! Nu mai esti TU! Vei suferi mai mult daca nu vei accepta viata asa cum este…cu ce-ti ofera! Nu visa prea mult, TRAIESTE, SIMTE, EXPERIMENTEAZA! Prin prisma evenimentelor, urechile ei n-au putut sa AUDA

Peste ani, peste experienta, peste durere, peste putine bucurii, au auzit glasul Vietii…si abia atunci a putut sa inteleaga sensul cuvintelor…ti-a fost frica, nu-ti va mai fi, ai suferit – vei mai suferi, dar acum vei putea sa inveti din asta, si sa o percepi ca pe o experienta; ai fost inchisa in tine – te vei deschide…vei ramane in bataia vantului ca toti ceilalti…si vei simti atat adierea lui cat si picurii reci de ploaie…te vei indoi in bataia vantului, dar te vei ridica falnic si vei straluci…

De AZI, nu voi mai pune totul in balanta, daca e bine daca e rau…daca e frumos, daca e urat…voi lasa incet incet trairile sa-mi inunde sufletul ponosit de norme sociale…nu voi mai judeca, nu voi mai cere, voi ierta.

– va urma-

Fa-ti timp !

Fa-ti timp sa muncesti – Aceasta este pretul succesului. Fa-ti timp sa gândesti – Acesta este sursa puterii. Fa-ti timp sa te joci – Acesta este secretul tineretii vesnice. Fa-ti timp sa citesti – Acesta este fântâna întelepciunii. Fa-ti timp pentru prietenie – Aceasta este drumul fericirii. Fa-ti timp sa visezi – Acesta este trambulina ta catre stele. Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit – Aceasta este privilegiul zeilor. Fa-ti timp sa privesti în jurul tau – E prea scurta ziua ca sa fii egoist. Fa-ti timp sa râzi – Acesta este muzica sufletului. – veche cugetare englezeasca –

Sfarsitul… noiembrie 15, 2009

Oamenii sunt si vor ramane…oameni…

Vor fi intotdeauna mai mult pesimisti decat optimisti, mai degraba egoisti decat altruisti, pentru ca asa ne-am obisnuit sa fim

Oamenii sunt bolnavi, bolnavi de suferintele interioare, concretzate in boli ale trupului

Oamenii vor fi mai mult superficiali decat profunzi

Aparentele vor prima in fata unei cercetari amanuntite

Invidia va genera sentimente negative, raspandind energie negativa in Univers

Oamenii vor avea mereu tendinta manifestarii superioritatii in fata semenilor in loc sa experimenteze iubirea aproapelui ca pe sine insusi..sau oamenii nu stiu nici sa se mai iubeasca pe ei si din acest motiv nu pot si nu stiu sa-si iubeasca aproapele?

Cand oamenii nu vor mai sti sa iubeasca si nu vor mai fi capabili de iubire, cand vor uita sensul real al cuvantului, cand vor uita ca un gest frumos e mai pretios decat un lucru material, atunci va fi sfarsitul…si acesta este aproape… …

date personale de identificare mai 16, 2009

Aflu intr-o dimineata ca m-am nascut pe 30 aprilie…adica exact cu 4 luni mai tarziu decat scrie in acte…Sunt confuza, cine sunt eu acum? Cine am fost? Cum ma mai recunosc, acum cu 4 luni mai tanara? 23 de ani in minciuna?! Daca nu e singura minciuna…daca e doar inceputul dezvaluirilor?

Cine sunt eu azi?

Cifra 1 era cea mai importanta pentru mine, credeam ca datorita ei, sunt asa cum sunt…dar acum…sa ma trezesc de la inceputul lunii, la sfarsitul altei luni? Cine ma mai ajuta in viata, daca nu Sfantul in ziua caruia credeam ca m-am nascut?

Mai am eu aceleasi trasaturi acum cand stiu ca m-am nascut in alta perioada? Sunt o persoana a primaverii si nu a mijlocului iernii…Trebuie sa fiu infloritoare de azi inainte…si nu pot sa mai fiu rece, ca pana acum…Tre’ sa iubesc agitatia primaverii?…in locul fulgilor inghetati de nea?

Fiecare persoana se ataseaza de datele sale de identificare, nume, prenume, data nasterii, parinti… daca aceste coordonate se schimba, se schimba oare si persoana?

Cum ar fi daca la 23 de ani ai afla ca dintr-o eroare, ai alte date trecute in acte decat cele reale…

Ai simti ca viata ta de pana acum a fost o minciuna? Ca oricand poti sa afli lucruri de gen care sa-ti darame universul?

La mine a fost doar un vis, dar la altii… … …

mai 6, 2009

‘’Dragostea este un proces de autosugestie’’ – Camil Petrescu (Prima noapte de dragoste, întaia noapte de razboi)

 

Deşi este demonstrat că între corpurile umane există o interacţiune chimică, tot demonstrat este că mintea umană coordonează toate acţiunile noastre; astfel că, fiecare impuls, gest, mimică, este filtrat, şi de raţiune.

 

Din aceasta prismă, aşa cum trainerii de dezvoltare personală ne învaţă că putem face absolut tot ceea ce DORIM cu adevarat, aşa consider că poţi iubi exact pe cine VREI să iubeşti. Nu există : m – am îndrăgostit fără voia mea…Ca să mă fac inteleasă, aşa cum ar trebui să repetăm în oglindă în fiecare dimineaţă – eu sunt cea mai frumoasa persoană – pentru a ne recăpata stima de sine şi încrederea ăn propria persoană, aşa putem repeta zilnic – îl iubesc pe X  sau o iubesc pe Y– până când mintea noastra va comanda simţurilor să întreprindă acţiuni în acest sens.

 

Chiar dacă ne amăgim cu, simţurile noastre, precum că ne-am îndrăgostit la prima vedere, sau  cu alte lucruri asemanatoare, ar trebui luat în considerare şi aspectul dragostei care apare la comandă, la comanda noastră, sau mai bine spus a mintii noastre  – atunci când alegem noi să apară, adică atunci când considerăm că am întâlnit persoana de care am putea să ne îndrăgostim, adică aceea care are toate  calităţile pe care noi ni le dorim de la persoana de lângă noi… Cât despre aşa – zis -ul fenomen, dragoste la prima vedere, ar putea fi mai degrabă intitulat, atracţie la prima vedere, şi explicat ca şi comunicare chimică între corpuri.

 

Desigur, tot ce expun eu aici, este doar opinia personală, dar te-ai gandit vreodată la acest aspect? Eu pot sa spun că am şi testat, şi chiar  a funcţionat…

 

Data viitoare când te vei gândi  la pasiuni nemaintalnite şi dragoste mistuitoare, gandeşte – te mai întâi dacă nu e doar în mintea ta, sau daca nu e produsul mintii tale…

Timpul … aprilie 23, 2009

 

Timpul, prietenul meu cel mai bun, ma face sa uit tot ce a fost rau, dur, urat in viata mea…imi activeaza instinctul de autoconservare si prin uitare…scap de himerele ce ma urmareau candva..ce in prezentul desfasurarii lor pareau far’ de iesire

Am uitat ca am iubit, imi amintesc numai in treacat de persoanele dragi, pentru ca mi-am dorit sa uit ca le-am iubit…

Am uitat ca m-a durut disparitia cuiva drag, acum stiu doar ca a existat, si ca am avut o relatie frumoasa…

Am uitat clipele de fericire, lucrurile marunte ce compuneau fericirea zilnica pana la acel eveniment neplacut care ne-a adus in fata separarii.

Am uitat ca te-am iubit, am uitat ca m-ai iubit, am uitat fericirea, am uitat tristetea, timpul m-a adus seaca in fata prezentului, si tot timpul ma va face sa uit si acest prezent, am sa uit ca sunt fericita…ca pot simti….am uitat ca mi-ai trimis scrisori…am uitat cel mai frumos element al relatiei noastre? Am uitat ca mi-ai adus flori si cand mi le-ai dat, de fapt, eram asa de emotionata ca mi-au dat lacrimile…si acum am uitat…mi-am uitat emotiile, am uitat cine sunt?…

 

Timpul, ma alearga zi de zi…nu ma lasa sa simt decat presiune, nu ma lasa sa am timp…nu ma lasa sa simt lucrurile, nu ma lasa sa le detaliez..am uitat sa simt cu adevarat, simt doar din inertie, sau cred ca simt, asa cum imi amintesc ca puteam sa simt, cand timpul avea alta dimensiune – in copilarie…

 

Si ce e timpul? Ne afecteaza pe toti in acelasi fel?…Il percepem diferit? Eu am nevoie de mai mult timp decat tine sa uit? Uit numai ce era frumos? Uit si ce a fost urat? Ma mai doare dupa ce uit? Ne dorim toata viata sa uitam, una, alta…ne dorim sa treaca timpul pana scapam de examen, de una, de cealalta, abia asteptam sa vina ziua X sa facem aia si ailalta…de fapt ASTEPTAM SA NE TREACA VIATA…

 

 

Morometii se incheie cu …SI TIMPUL NU MAI AVEA RABDARE…

Nici timpul meu nu mai are…

Atlas de mitocanie urbana martie 24, 2009

LUCEAFARUL – varianta ASFI martie 17, 2009

Legenda

* ASFI = Asociatia Studentilor Francofoni din Iasi

*CCF = Centrul Cultural Francez, sediu ASFI

*Andreia – eu, pe atunci presedinta ASFI

*Ana -Maria (Anne Marie) – presedinta ASFI, mandatul anterior mandatului meu

*Tatarasi = cartierul in care locuiam eu

*Radu Filipescu, profesor de istorie, actual presedinte Turistor

LUCEAFĂRUL

parodie de Radu Filipescu

 

 

A fost odată, măi copii,
A fost ca niciodată,
O şefă la ASFI,
O prea frumoasa fată.

Şi era busy zi de zi

Prea busy-n toate cele

Available nicicand va fi

Iar eu ma uit la stele…

O baba într-o zi i-a zis
Despre a ei pereche
De unul…personaj proscris
Şi-un pic într-o ureche.

Privind în zare c-un ochean
Din Chile în Angola,
Privirile i-au poposit
Alături, la Socola.

Îl vede azi, apoi, hehe,
Îl uită. Lumea-i mare;
Când în grădina CCF,
El deodată sare.

Cum ea pe coate zicea ,,of’’
Cascand ale ei tâmple,
Văzându-i faţa de cartof
Un somn greu i se împle.

Si cât spera, biet amorez,
În orişicare sară,
Din uşa Centrului Francez
Că ea o sa-i apară…

 

*

Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Dar nu dădea peste femei
Ci peste cărţi şi-o foaie.

Si când în patul ei de fier
Copila sta să culce,
El c-un mesaj pe Messenger,
I-nchide geana dulce;

 

…………………………..

 

Ea îl privea uşor incertă,
El tremura-n oglindă,
Findcă ştia că-i prea expertă
În vrajă sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Ofta din greu oleacă:
– Sunt D.N.D.! Dacă eşti domn,
De ce nu pleci tu? Pleacă!

Urcă în sus, Istoric blând,
Alunecând pe-o rază,
Şi ieşi din casa si în gând
Si viata-mi degajează!

El asculta tremurător,
Şi rece ca o daltă
Si s-arunca fulgerător,
Chiar fără slip în baltă;

Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte,
Si din adânc necunoscut
Un celt războinic creşte.

Ca o găină din coteţ

Se-apropie agale
Pe faţa lui de porc mistreţ
Sunt două rotocoale<!–[if !supportFootnotes]–>[1]<!–[endif]–>.

Cu pantalonii săi Lacoste
El cică se afirmă,
Dar la cămaşă dădea chix
Că nu era de firmă.

 

……………………………

 

Pe-albastre viţele-i de păr
Mătreaţa-i arde parcă,
Venea plutind în adevăr
Ca salvamaru-n barcă.

Din bluza plină de carouri
Se tot descoas-o aţă
El vine trist şi plin de nouri
Şi pasu-i e de raţă;

Dar ochii mari si injectaţi
Lucesc adânc himeric,
Ca un cămin ce-i debranşat

Şi arde pe-ntuneric…

– Din Galia venii cu greu
Să te pisez întruna,
Abramburix e tatal meu,
Hibernia<!–[if !supportFootnotes]–>[2]<!–[endif]–>-mi-e muma;

În Tătăraşi aş vrea să vin,
Sa văd al tău popou,
Am fost la Ateneu, senin,
Si m-am nascut din nou.

– O, esti pocit, cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

– ,,O, vin’,Petite Francophone”,
Am spus la altă fată;
Ea Anne-Marie se numea,
Dar era ocupată….

 

……………………………….

 

Din balta mea venii cu greu
Să te urmez încetul,
Toţi nuferii e tatăl meu
Si muma-mea e PET-ul.

O, vino,francofona mea,
Sunt un broscoi de treabă;
Şi-n Făt Frumos mă pot schimba

Sărută-mă pe labă….

Colo la muntele înalt
Te-oi duce veacuri multe,
Marmotele, văcuţa Milka,
De tine o s-asculte.

– O, esti un slut, cum numa-n vis
Un monstru se arată,
Nu merg pe calea ce-ai deschis
Sunt superocupată;

Strain la vorba negreşit,
Franceza nu o ştii,
Sunt elegantă, eşti zburlit,
Vorbeşti ca-n Colonii.

 

*
Trecu o zi, trecură trei
Si iarăşi, noaptea, vine
Istoricul în chiloţei,
Cu bucile senine.

Ea obosită, trebui
Aminte să-si aducă
Si ocupată cum era
De gumă<!–[if !supportFootnotes]–>[3]<!–[endif]–> îl apucă:

– Urcă în sus, its now or never!
Alunecând pe-o rază,
Dispari pe mess…Offline forever
Si viata-mi degajează!

Şi casc de crudul tau amor
Adorm ca o găină,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea lor bovină.

– Dar cum ai vrea sa ma cobor?
Au nu-ntelegi tu dară,
Ca eu sunt chiulangiu poznaş,
Iar tu o tocilară?

– Nu caut vorbe, nu vreau danţ
Nu ştiu cum as începe –
Vorbeşti mai rău decât herr Hans ,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei să-ţi fac copii
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu vino la ASFI,
Fii francofon ca mine.

– Tu-mi cei virginitatea mea
Şi un sărut afon,
Dar eu nu pot ţara-mi trăda
Pentru Napoleon;

Da, o sa ma numesc Ney<!–[if !supportFootnotes]–>[4]<!–[endif]–>,
Şi-o să-l trădez pe rege;
Şi la Socola-oi poposi,
Acolo să mă lege.

Si se tot duce… S-a tot dus.
Dar cum nu avea cal,
Pe bicicletă hopa sus,
În strai de mareşal.

 

*
În vremea asta unu-Andrei<!–[if !supportFootnotes]–>[5]<!–[endif]–>,
Un francofon de clasă,
Ce se ocupă cu temei
Ce au cultură grasă

Un tânăr-nalt, fermecător
Un ,,ucigaş de fete” ,
Baiat de-al nostru din popor,
Dori să o îmbete.

Cu obrăjei ca un bujor
De rumeni, ca scânteia,
Se furişează pânditor
Privind drept la Andreia.

Dar oh, que belle se făcu
Si mândră e în toate;
Alors, Andre, acu-i acu
S-o-ntrebi de sănătate.

Si-n treacat o cuprinse strong
Într-un ungher degrabă.
– Dar ce vrei, tu, măi Extralong?
Ia du-t-de-ţi vezi de treabă.

– Ce voi? As vrea sa nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Sa râzi mai bine si sa-mi dai
O carte-n cap, doar una una<!–[if !supportFootnotes]–>[6]<!–[endif]–>.

– Dar nici nu ştiu măcar ce-ai spus,
Dă-mi pace, fugi departe –
De-ţi trag în cap c-un Mic Larousse<!–[if !supportFootnotes]–>[7]<!–[endif]–>
Aproape eşti de moarte.

– Daca nu stii, ţi-aş arăta
În capul spart cucuie,
Ci numai nu te mânia,
Hai dă-mi în cap, duduie.

 

……………………………

 

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramâie…
Cand o să pic pe jos trăsnit
Spirală din calcâie;

Când faţa mea se pleacă-n jos,
În sus ramâi cu faţa,
Sa mă pocneşti nesăţios
Şi dulce toată viaţa;

Si ca să-ţi fie pe deplin
Iubirea, voiniceşte,
Când de durere ma-nclin,
Tu iarasi ma pocneşte.

Ea-l asculta pe francofon
Până apăru luma,
Si apucând un ditai tom,
Îi trase în cap una,

Si-i zise-ncet: – Înca de mic
Te tot pocneam în cap,
Aşa că n-oi păţi nimic,
De puşcărie scap…

Dar un Istoric aiurit
Venit din lumea cărţii

Da orizont nemărginit
Singuratăţii bălţii;

Tainic dorinţele îmi pier,
Şi mă apucă plânsul,
Citind prostii pe Messenger
Ce le trimite dânsul;

Doreşte cu-n umor prostesc
Durerea sa-mi alunge,
Dar ce folos, mă plictisesc,
La suflet nu mă unge…

Pătrunde trist cu raze reci
În lume, fără rost…
În veci îl voi urî si-n veci
Va pierde, că e prost…

– Tu esti studentă, asta e…
Hai ş-om fugi în Franţa,
Tu eşti Andreia, eu Andre…
La toţi le rupem clanţa…

Caci mama mea acum o lună,
Mi-a spus să-mi caut una,
Ce cartea-n cap uşor să-mi pună
Şi pentru totdeauna.

 

*
Porni Istoricul, Trecea
Cate una pe stradă,
Cu capul tot de stalp dădea
Cand se-ntorcea s-o vadă<!–[if !supportFootnotes]–>[8]<!–[endif]–>.

Un infirmier îl căuta,
Să-l ducă la răcoare –
Dar el semeţ, bicla cabra,
Mergând pe cea cărare…

Si dimprejur, din cele văi,
Jur-împrejur, miraje,
Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
Eterne personaje;

Cum izvorând îl înconjur
Cezar, Ştefan cel Mare, …
El zboara, c-o durere-n cur,
Că scaunul e tare<!–[if !supportFootnotes]–>[9]<!–[endif]–>;

Caci unde-ajunge nu-i canal,
Nici ochi spre a cunoaşte,
E mânăstire, e spital?
Este Crăciun sau Paşte?

Nu e nimic si totuşi e
O sete ca de baltă,
Este chiar sediul CCF
Pe lumea cealaltă.

– De dorul francofonelor,
O, Benoitevix<!–[if !supportFootnotes]–>[10]<!–[endif]–>, ma iartă,
Dă-mi o mongolă să mă-nsor
Că alea nu se ceartă;

Ţ-oi da, Bătrâne, şi un pol,
Dar da-mi o alta muză,
Caci francofona mea, parol,
Tot timpul e mofluză;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si bruma de franceză,
Si pentru toate dă-mi, în schimb
O mică thailandeză…

Din chaos, Doamne-am apărut,
Si m-as întoarce-n chaos…
Ana, Andreia, nu m-au vrut….
Hormoni, pe loc repaos!

– Istoricule, ce-n aven
Ai coborat pe coardă,
Nu da din ţeastă ca un ren
Ca o s-ajungi cu zgardă.

Vrei francofon sa te socoti,
Dar lumea azi se schimbă?
Dispară francofonii totii,
S-ar naste altă limbă.

La filme, teatru, bunăoară
Cu ei te-ai întâlnit
Dar află c-orce domişoară,
Îşi are un iubit…

Ei sunt perechi-bine de ei
Si Cupidon îi ţine,
Noi suntem singuri-singurei,
Si-aşa ne simţim bine.

Din sânul lui Benoite Vise
Traieste azi ce moare,
Azi vezi un mândru clitoris?
Mâine-i nisip şi sare…

Căci în toţi doarme-un parizian,
Coniacul i-e suzetă,
Şi toţi dansează un can-can
Et rien du rien regretă.

Iar tu, Istorice, fii tare
Oriunde ai apune…
Prostia ta-i nemuritoare
Sa-ti dau întelepciune?

Îti dau orice făr să gândesc,
Dar nu-ţi pot da Femeia
Căci Ana e “not at my desk”,
La fel e şi Andreia…

Vrei dar cu ea să te însori,
Dar ea e doamnă bună
Are sute de-admiratori
Care îi cântă-n strună…

Tu eşti nărod între nărozi
Ea are de învăţat
Nu are timp de făcut plozi.
Deşi are bărbat…

Si-nca ceva, măi fraiere,
Întoarce-te, te-ndreaptă
Rapid spre sediul CCF
Si vezi ce te asteaptă.

 

*
De pe coclaurii golaşi,
Istoricul revine
La Centrul Francofon din Iaşi,
Nu este deloc bine….

Caci râsete-s în asfintit
Dezmăţul o sa-nceapă;
Istoricul, nelinistit
Se-nmoaie ca o ceapă…

Din bicicletă sar scântei
El fuge ca nebunul.
La CCF, sub mândri tei
Una pocnea pe unu.

– O, lasa-mi capul pe volum,
Iubito, sa-mi afund
Căci eu sunt livromasochist<!–[if !supportFootnotes]–>[11]<!–[endif]–>
Loveşte-mă la fund!

Cu farmecul luminii roase
Gândirile mi-ai stins,

Trânteşte volumele groase
Pe fundul meu aprins.

Si de asupra mea ramâi
Durerea mea de-o curmă,
Eşti preşedinta mea de-ntâi
Si cea mai de pe urmă.

Istoricul vedea de sus
Pe tinerii aparte;
Andre a-ntors fundul, supus
Ea l-a pocnit c-o carte…

Miroase florile-argintii
Si vede-n jur doar clone,
În lenjerie, sar, zglobii,
Sute de francofone…

Andreia, plină de amor,
Ridica ochii. Vede
Istoricul. Si-ncetisor
La dânsul se repede:

–Cobori în jos, Istorice,
Alunecând aparte,
Vino în sediul CCF,
Ca să-ţi arăt o carte!

El tremura ca gelatina
Şi se sperie ,,–Văleu!
E masochistă, bat-o vina

E vai de fundul meu”.

Şi nu mai cade c-altă dată
În baltă ca broscoiul:
– Ce-ti pasa tie, crudă fată,
Al cui cântă cimpoiul?

În CCF-ul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Cam tolomac… Da-mi trece…

 

Socola, 20 iunie 2007

---

<!–[if !supportFootnotes]–>[1]<!–[endif]–> Referire la spiralele albastre care mi-au împodobit salbaticul chip la Balul Mascat.

<!–[if !supportFootnotes]–>[2]<!–[endif]–> Numele latin al Irlandei antice.

<!–[if !supportFootnotes]–>[3]<!–[endif]–> Este vorba, normal, de guma de la chilot.

<!–[if !supportFootnotes]–>[4]<!–[endif]–> Michel Ney, mareşal al Franţei. Apropiat al lui Napoleon, l-a părăsit, devenind pair al Regatului lui Ludovic al XVIII-lea, pentru ca apoi să treacă iar în tabăra lui Napoleon. După înfrângerea de la Waterloo şi revenirea definitivă a Regelui, a fost condamnat pentru înaltă trădare şi executat. Frământările personajului istoric sunt identice cu neliniştile unui tânăr nefericit în dragoste.

<!–[if !supportFootnotes]–>[5]<!–[endif]–> Numele este aleatoriu. Andrei, Andre este prototipul tânărului francofon plin de tupeu şi şarm.

<!–[if !supportFootnotes]–>[6]<!–[endif]–> În urmă cu ceva vreme, lângă CCF, am văzut pe o bancă doi tineri. El şedea întins, iar ea îl pocnea cu o carte…

<!–[if !supportFootnotes]–>[7]<!–[endif]–> Avem acasă un Mic Larousse din 1976. Cântăreşte 2 kilograme.

<!–[if !supportFootnotes]–>[8]<!–[endif]–> Vara dau des cu capul de stâlpi, privind tinere femei îmbrăcate sumar, care merg pe stradă.

<!–[if !supportFootnotes]–>[9]<!–[endif]–> Am un scaun foarte dur la bicicletă; pe distanţe îndelungate mă doare locul indicat.

<!–[if !supportFootnotes]–>[10]<!–[endif]–> Auzie la terminaţia în ,,x” a numelor celtice din Galia.

<!–[if !supportFootnotes]–>[11]<!–[endif]–> Cum am mai spus, în urmă cu ceva vreme, lângă CCF, am văzut pe o bancă doi tineri. El şedea întins, iar ea îl pocnea peste tot corpul cu o carte…

Axe – Man’s Essence

Printul selectat face parte din campania AXE, o campanie bazată pe cuvântul de ordine seducție, campanie ce exploatează dorința masculină de a fi plăcut, de a atrage, de a seduce. Toate campaniile AXE au ca și public – țintă – bărbații de toate vârstele, căci lor li se adresează produsul. Astfel că toate producțiile publicitare AXE se bazează foarte mult pe imagine, fiind cunoscut faptul că bărbații sunt mai receptivi la stimulii vizuali.

Din punct de vedere al codului morfologic, printul nostru poate fi lecturat sub forma unui Z. In partea de sus avem prima parte a mesajului – partea romantică și tandră a bărbatului, în partea a doua avem partea irațională a bărbatului, dacă putem spune așa, pentru a încheia cu sloganul și imaginea produsului.

In ceea ce privește codul iconic, afișul prezintă cele două ipostaze ale bărbatului – partea bună și partea rea, sau mai degrabă obraznică a acestuia. Inițial privirea va cădea pe partea bună, în colțul stâng al imaginii, în care jumătatea romantică, tandră, plină de intenții bune, se plimbă cu prietena pe o stradă. Aceasta poartă o rochie ce inspiră o fire romantică, precum și încălțăminte lejeră, ce denotă confort și relaxare a persoanei purtătoare. Ambii au un zîmbet larg, ce denotă fericire. Pozițiile corpurilor exprimă relaxare, împlinire. A doua parte a afișului ne aduce sub priviri, cealaltă parte masculină, dominată de pasiune și dorință. Este reprezentată fizic prin jumătatea corpului, de la brâu în jos, ce este oprită în fața unei vitrine cu un manechin ce poartă lenjerie roșie, cod al seducției desăvârșite. Poziția picioarelor bărbatului denotă umire, atracție, plăcere. Intregul tablou denotă un aer romantic, boem, după cum indică detaliile pavajului și al vitrinei. Cadrul este unul luminos, mai ales în partea ce corespunde părții bune a bărbatului. Peisajul este cât se poate de real, bine realizat, cu umbre și lumini. Astfel, în primul cadru, lumina cade pe chipul radiant al fetei și pe rochia sa, iar in cardul doi, lumina cade pe manechin, simbol al femeii în altă ipostază, cea ispititoare. Culorile sunt pale, în primul cadru, pentru a inspira calm, împlinire, pentru ca în cadrul 2 să apară lenjeria de culoare roșie a manechinului, simbolul suprem al pasiunii. Tabloul se încheie cu mesajul transmis către public, și imaginea produsului promovat, din colțul dreapta jos, cel în care ochiul omului ajunge ultimul. S-a folosit principiul publicitar al parcursului determinat, prin exploatarea tendinței dobândite de a începe cu colț stânga sus și a încheia cu colț dreapta jos.

Din punct de vedere al scriiturii, fontul mesajului este unul simplu, drept, ce transmite putere, vigoare, verticalitate, calități pe care bărbații consideră că le posedă, sau că îi definesc ca gen. Mesajul este tranșant, precum firea bărbatului. Identificăm de două ori punctul, ca semn de punctuație, ce taie fraza fără cale de întoarcere; poate semnifica siguranța de sine. Ca și figuri de stil, sunt utilizate enumerația și inversiunea: enumerația pentru a înșirui cele două componente de bază ale bărbatului AXE : o parte bună și una rea – PART GOOD. PART BAD. Inversiunea este utilizată cu scopul de a evidenția produsul și de a întări ideea promovată – THAT̕ S MAN̕ S ESSENCE. Frazele sunt scurte și concise pentru întipăririrea mesajului în mintea cititorului.

Sensul mesajului scris (PART GOOD. PART BAD. THAT̕ S MAN̕ S ESSENCE) este pe de o parte că orice bărbat are o parte bună și una rea, deci AXE este destinat tuturor bărbaților (raționament de tip deductiv), iar pe de altă parte aceea că AXE este însuși esența masculină, ce cuprinde atât partea bună cît și pe cea rea, este esența ideală pentru orice bărbat. Cuvintele – cheie ar fi : good, bad, essence. Acest mesaj pleacă de la premisa general acceptată – că un bărbat este trunchiat în două părți – una bună și una rea, și este susținută de prejudecata precum că partea de la brâu în jos este cea irațională, cu personalitate proprie, cu comportament bazat pe instinct. Acest print are la bază acest concept, general acceptat, dar niciodată tapetat sub forma despărțirii fizice a celor două părți masculine. Astfel, în prezentul print, în prima ipostază apare doar jumătate din corp, partea superioară, pentru ca în cea de-a doua să fie ilustrată cealaltă, de la brâu în jos. ESSENCE este utilizat cu dublu sens, acela de esență, miez, conținut – Axe este însuși întruchiparea masculinității, dar și acela de parfum – Axe este parfumul bărbaților – tuturor bărbaților, deci inclusiv și al tău, barbatule privitor.

Ca și discurs global, părțile componente ale printului sunt îmbinate armonios, chiar fac parte din același tablou, acțiunea se petrece pe aceeași stradă, și dă senzația că în timpul plimbării celor doi îndrăgostiți, la vederea tentației, partea corspunzătoare seducției – partea inferioară a corpului masculin, a rămas în urmă, admirând manechinul sumar îmbrăcat în lenjerie intimă, sursa trezirii simțurilor.

Mesajul este unul de tip emoțional, bine adaptat publicului țintă, având în vedere că prin natura umană cu toții deținem părți bune și părți rele, dar mai ales prin faptul că mesajul gâdilă orgoliul masculin al bărbaților, care se mândresc cu instinctul de vânător (cadrul2), dar și de cuceritor înnăscut (cadrul 1), însușiri surprinse cu succes în cele două ipostaze ale esenței masculine. Ei știu că pot fi în același timp și buni și răi, iar cînd lipești cele două parți – rezultă perfectiunea, adică BĂRBATUL.

Din punct de vedere artistic, creația este unitară, simetrică, nuanțele sunt bine utilizate în context; albastrul este cea mai rece culoare, de o luminozitate slabă, ce accentuează dinamismul culorilor calde, în cazul nostru – culoarea roșie. Creând o impresie de blândețe, albastrul folosit simbolizează idealul (idealul masculin). Studiile arată că preferințele persoanelor adulte se îndreaptă către albastru ca și culoare izolată.

Mesajul poate fi unul eficient, persuasiv, pentru audiența – țintă, înglobând ideea ce vrea să fie auzită de bărbați – așa suntem noi, și buni și răi. Așa e și AXE – rezultă că AXE este potrivit pentru noi ( noi publicul – țintă), ne reprezintă, e esență noastră, e parte integrantă din noi.

Poezie cu cuvinte date

ailleurs,capteur,clic,compatible,désirer,genome,pérenne,vision, clair de terre

C’était une nuit au clair de terre et je rêvais au génome humain et à toute humanité perdue…
Je pensais à la Terre comme au capteur de l’énérgie humaine; je reconnais ma faiblesse devant l’infinement absolu, mais qui suis- je? Qui suis- je pour désirer la perfection absolue dans un monde imparfait par la définition…Je ne suis pas perenne comme je ne suis pas parfaite; je ne suis pas compatible avec ma propre vie. Ma vision est représentative pour mon être malade de superficialité et plein de quotidien; Je voulais naître ailleurs… ou je pourais naître pas…Et, clic!…l’univers était sauvé d’un corp inert de plus!