LUCEAFARUL – varianta ASFI

Legenda

* ASFI = Asociatia Studentilor Francofoni din Iasi

*CCF = Centrul Cultural Francez, sediu ASFI

*Andreia – eu, pe atunci presedinta ASFI

*Ana -Maria (Anne Marie) – presedinta ASFI, mandatul anterior mandatului meu

*Tatarasi = cartierul in care locuiam eu

*Radu Filipescu, profesor de istorie, actual presedinte Turistor

LUCEAFĂRUL

parodie de Radu Filipescu

 

 

A fost odată, măi copii,
A fost ca niciodată,
O şefă la ASFI,
O prea frumoasa fată.

Şi era busy zi de zi

Prea busy-n toate cele

Available nicicand va fi

Iar eu ma uit la stele…

O baba într-o zi i-a zis
Despre a ei pereche
De unul…personaj proscris
Şi-un pic într-o ureche.

Privind în zare c-un ochean
Din Chile în Angola,
Privirile i-au poposit
Alături, la Socola.

Îl vede azi, apoi, hehe,
Îl uită. Lumea-i mare;
Când în grădina CCF,
El deodată sare.

Cum ea pe coate zicea ,,of’’
Cascand ale ei tâmple,
Văzându-i faţa de cartof
Un somn greu i se împle.

Si cât spera, biet amorez,
În orişicare sară,
Din uşa Centrului Francez
Că ea o sa-i apară…

 

*

Şi pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Dar nu dădea peste femei
Ci peste cărţi şi-o foaie.

Si când în patul ei de fier
Copila sta să culce,
El c-un mesaj pe Messenger,
I-nchide geana dulce;

 

…………………………..

 

Ea îl privea uşor incertă,
El tremura-n oglindă,
Findcă ştia că-i prea expertă
În vrajă sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Ofta din greu oleacă:
– Sunt D.N.D.! Dacă eşti domn,
De ce nu pleci tu? Pleacă!

Urcă în sus, Istoric blând,
Alunecând pe-o rază,
Şi ieşi din casa si în gând
Si viata-mi degajează!

El asculta tremurător,
Şi rece ca o daltă
Si s-arunca fulgerător,
Chiar fără slip în baltă;

Şi apa unde-au fost căzut
În cercuri se roteşte,
Si din adânc necunoscut
Un celt războinic creşte.

Ca o găină din coteţ

Se-apropie agale
Pe faţa lui de porc mistreţ
Sunt două rotocoale<!–[if !supportFootnotes]–>[1]<!–[endif]–>.

Cu pantalonii săi Lacoste
El cică se afirmă,
Dar la cămaşă dădea chix
Că nu era de firmă.

 

……………………………

 

Pe-albastre viţele-i de păr
Mătreaţa-i arde parcă,
Venea plutind în adevăr
Ca salvamaru-n barcă.

Din bluza plină de carouri
Se tot descoas-o aţă
El vine trist şi plin de nouri
Şi pasu-i e de raţă;

Dar ochii mari si injectaţi
Lucesc adânc himeric,
Ca un cămin ce-i debranşat

Şi arde pe-ntuneric…

– Din Galia venii cu greu
Să te pisez întruna,
Abramburix e tatal meu,
Hibernia<!–[if !supportFootnotes]–>[2]<!–[endif]–>-mi-e muma;

În Tătăraşi aş vrea să vin,
Sa văd al tău popou,
Am fost la Ateneu, senin,
Si m-am nascut din nou.

– O, esti pocit, cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

– ,,O, vin’,Petite Francophone”,
Am spus la altă fată;
Ea Anne-Marie se numea,
Dar era ocupată….

 

……………………………….

 

Din balta mea venii cu greu
Să te urmez încetul,
Toţi nuferii e tatăl meu
Si muma-mea e PET-ul.

O, vino,francofona mea,
Sunt un broscoi de treabă;
Şi-n Făt Frumos mă pot schimba

Sărută-mă pe labă….

Colo la muntele înalt
Te-oi duce veacuri multe,
Marmotele, văcuţa Milka,
De tine o s-asculte.

– O, esti un slut, cum numa-n vis
Un monstru se arată,
Nu merg pe calea ce-ai deschis
Sunt superocupată;

Strain la vorba negreşit,
Franceza nu o ştii,
Sunt elegantă, eşti zburlit,
Vorbeşti ca-n Colonii.

 

*
Trecu o zi, trecură trei
Si iarăşi, noaptea, vine
Istoricul în chiloţei,
Cu bucile senine.

Ea obosită, trebui
Aminte să-si aducă
Si ocupată cum era
De gumă<!–[if !supportFootnotes]–>[3]<!–[endif]–> îl apucă:

– Urcă în sus, its now or never!
Alunecând pe-o rază,
Dispari pe mess…Offline forever
Si viata-mi degajează!

Şi casc de crudul tau amor
Adorm ca o găină,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea lor bovină.

– Dar cum ai vrea sa ma cobor?
Au nu-ntelegi tu dară,
Ca eu sunt chiulangiu poznaş,
Iar tu o tocilară?

– Nu caut vorbe, nu vreau danţ
Nu ştiu cum as începe –
Vorbeşti mai rău decât herr Hans ,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei să-ţi fac copii
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu vino la ASFI,
Fii francofon ca mine.

– Tu-mi cei virginitatea mea
Şi un sărut afon,
Dar eu nu pot ţara-mi trăda
Pentru Napoleon;

Da, o sa ma numesc Ney<!–[if !supportFootnotes]–>[4]<!–[endif]–>,
Şi-o să-l trădez pe rege;
Şi la Socola-oi poposi,
Acolo să mă lege.

Si se tot duce… S-a tot dus.
Dar cum nu avea cal,
Pe bicicletă hopa sus,
În strai de mareşal.

 

*
În vremea asta unu-Andrei<!–[if !supportFootnotes]–>[5]<!–[endif]–>,
Un francofon de clasă,
Ce se ocupă cu temei
Ce au cultură grasă

Un tânăr-nalt, fermecător
Un ,,ucigaş de fete” ,
Baiat de-al nostru din popor,
Dori să o îmbete.

Cu obrăjei ca un bujor
De rumeni, ca scânteia,
Se furişează pânditor
Privind drept la Andreia.

Dar oh, que belle se făcu
Si mândră e în toate;
Alors, Andre, acu-i acu
S-o-ntrebi de sănătate.

Si-n treacat o cuprinse strong
Într-un ungher degrabă.
– Dar ce vrei, tu, măi Extralong?
Ia du-t-de-ţi vezi de treabă.

– Ce voi? As vrea sa nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Sa râzi mai bine si sa-mi dai
O carte-n cap, doar una una<!–[if !supportFootnotes]–>[6]<!–[endif]–>.

– Dar nici nu ştiu măcar ce-ai spus,
Dă-mi pace, fugi departe –
De-ţi trag în cap c-un Mic Larousse<!–[if !supportFootnotes]–>[7]<!–[endif]–>
Aproape eşti de moarte.

– Daca nu stii, ţi-aş arăta
În capul spart cucuie,
Ci numai nu te mânia,
Hai dă-mi în cap, duduie.

 

……………………………

 

Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramâie…
Cand o să pic pe jos trăsnit
Spirală din calcâie;

Când faţa mea se pleacă-n jos,
În sus ramâi cu faţa,
Sa mă pocneşti nesăţios
Şi dulce toată viaţa;

Si ca să-ţi fie pe deplin
Iubirea, voiniceşte,
Când de durere ma-nclin,
Tu iarasi ma pocneşte.

Ea-l asculta pe francofon
Până apăru luma,
Si apucând un ditai tom,
Îi trase în cap una,

Si-i zise-ncet: – Înca de mic
Te tot pocneam în cap,
Aşa că n-oi păţi nimic,
De puşcărie scap…

Dar un Istoric aiurit
Venit din lumea cărţii

Da orizont nemărginit
Singuratăţii bălţii;

Tainic dorinţele îmi pier,
Şi mă apucă plânsul,
Citind prostii pe Messenger
Ce le trimite dânsul;

Doreşte cu-n umor prostesc
Durerea sa-mi alunge,
Dar ce folos, mă plictisesc,
La suflet nu mă unge…

Pătrunde trist cu raze reci
În lume, fără rost…
În veci îl voi urî si-n veci
Va pierde, că e prost…

– Tu esti studentă, asta e…
Hai ş-om fugi în Franţa,
Tu eşti Andreia, eu Andre…
La toţi le rupem clanţa…

Caci mama mea acum o lună,
Mi-a spus să-mi caut una,
Ce cartea-n cap uşor să-mi pună
Şi pentru totdeauna.

 

*
Porni Istoricul, Trecea
Cate una pe stradă,
Cu capul tot de stalp dădea
Cand se-ntorcea s-o vadă<!–[if !supportFootnotes]–>[8]<!–[endif]–>.

Un infirmier îl căuta,
Să-l ducă la răcoare –
Dar el semeţ, bicla cabra,
Mergând pe cea cărare…

Si dimprejur, din cele văi,
Jur-împrejur, miraje,
Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
Eterne personaje;

Cum izvorând îl înconjur
Cezar, Ştefan cel Mare, …
El zboara, c-o durere-n cur,
Că scaunul e tare<!–[if !supportFootnotes]–>[9]<!–[endif]–>;

Caci unde-ajunge nu-i canal,
Nici ochi spre a cunoaşte,
E mânăstire, e spital?
Este Crăciun sau Paşte?

Nu e nimic si totuşi e
O sete ca de baltă,
Este chiar sediul CCF
Pe lumea cealaltă.

– De dorul francofonelor,
O, Benoitevix<!–[if !supportFootnotes]–>[10]<!–[endif]–>, ma iartă,
Dă-mi o mongolă să mă-nsor
Că alea nu se ceartă;

Ţ-oi da, Bătrâne, şi un pol,
Dar da-mi o alta muză,
Caci francofona mea, parol,
Tot timpul e mofluză;

Reia-mi al nemuririi nimb
Si bruma de franceză,
Si pentru toate dă-mi, în schimb
O mică thailandeză…

Din chaos, Doamne-am apărut,
Si m-as întoarce-n chaos…
Ana, Andreia, nu m-au vrut….
Hormoni, pe loc repaos!

– Istoricule, ce-n aven
Ai coborat pe coardă,
Nu da din ţeastă ca un ren
Ca o s-ajungi cu zgardă.

Vrei francofon sa te socoti,
Dar lumea azi se schimbă?
Dispară francofonii totii,
S-ar naste altă limbă.

La filme, teatru, bunăoară
Cu ei te-ai întâlnit
Dar află c-orce domişoară,
Îşi are un iubit…

Ei sunt perechi-bine de ei
Si Cupidon îi ţine,
Noi suntem singuri-singurei,
Si-aşa ne simţim bine.

Din sânul lui Benoite Vise
Traieste azi ce moare,
Azi vezi un mândru clitoris?
Mâine-i nisip şi sare…

Căci în toţi doarme-un parizian,
Coniacul i-e suzetă,
Şi toţi dansează un can-can
Et rien du rien regretă.

Iar tu, Istorice, fii tare
Oriunde ai apune…
Prostia ta-i nemuritoare
Sa-ti dau întelepciune?

Îti dau orice făr să gândesc,
Dar nu-ţi pot da Femeia
Căci Ana e “not at my desk”,
La fel e şi Andreia…

Vrei dar cu ea să te însori,
Dar ea e doamnă bună
Are sute de-admiratori
Care îi cântă-n strună…

Tu eşti nărod între nărozi
Ea are de învăţat
Nu are timp de făcut plozi.
Deşi are bărbat…

Si-nca ceva, măi fraiere,
Întoarce-te, te-ndreaptă
Rapid spre sediul CCF
Si vezi ce te asteaptă.

 

*
De pe coclaurii golaşi,
Istoricul revine
La Centrul Francofon din Iaşi,
Nu este deloc bine….

Caci râsete-s în asfintit
Dezmăţul o sa-nceapă;
Istoricul, nelinistit
Se-nmoaie ca o ceapă…

Din bicicletă sar scântei
El fuge ca nebunul.
La CCF, sub mândri tei
Una pocnea pe unu.

– O, lasa-mi capul pe volum,
Iubito, sa-mi afund
Căci eu sunt livromasochist<!–[if !supportFootnotes]–>[11]<!–[endif]–>
Loveşte-mă la fund!

Cu farmecul luminii roase
Gândirile mi-ai stins,

Trânteşte volumele groase
Pe fundul meu aprins.

Si de asupra mea ramâi
Durerea mea de-o curmă,
Eşti preşedinta mea de-ntâi
Si cea mai de pe urmă.

Istoricul vedea de sus
Pe tinerii aparte;
Andre a-ntors fundul, supus
Ea l-a pocnit c-o carte…

Miroase florile-argintii
Si vede-n jur doar clone,
În lenjerie, sar, zglobii,
Sute de francofone…

Andreia, plină de amor,
Ridica ochii. Vede
Istoricul. Si-ncetisor
La dânsul se repede:

–Cobori în jos, Istorice,
Alunecând aparte,
Vino în sediul CCF,
Ca să-ţi arăt o carte!

El tremura ca gelatina
Şi se sperie ,,–Văleu!
E masochistă, bat-o vina

E vai de fundul meu”.

Şi nu mai cade c-altă dată
În baltă ca broscoiul:
– Ce-ti pasa tie, crudă fată,
Al cui cântă cimpoiul?

În CCF-ul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Cam tolomac… Da-mi trece…

 

Socola, 20 iunie 2007

---

<!–[if !supportFootnotes]–>[1]<!–[endif]–> Referire la spiralele albastre care mi-au împodobit salbaticul chip la Balul Mascat.

<!–[if !supportFootnotes]–>[2]<!–[endif]–> Numele latin al Irlandei antice.

<!–[if !supportFootnotes]–>[3]<!–[endif]–> Este vorba, normal, de guma de la chilot.

<!–[if !supportFootnotes]–>[4]<!–[endif]–> Michel Ney, mareşal al Franţei. Apropiat al lui Napoleon, l-a părăsit, devenind pair al Regatului lui Ludovic al XVIII-lea, pentru ca apoi să treacă iar în tabăra lui Napoleon. După înfrângerea de la Waterloo şi revenirea definitivă a Regelui, a fost condamnat pentru înaltă trădare şi executat. Frământările personajului istoric sunt identice cu neliniştile unui tânăr nefericit în dragoste.

<!–[if !supportFootnotes]–>[5]<!–[endif]–> Numele este aleatoriu. Andrei, Andre este prototipul tânărului francofon plin de tupeu şi şarm.

<!–[if !supportFootnotes]–>[6]<!–[endif]–> În urmă cu ceva vreme, lângă CCF, am văzut pe o bancă doi tineri. El şedea întins, iar ea îl pocnea cu o carte…

<!–[if !supportFootnotes]–>[7]<!–[endif]–> Avem acasă un Mic Larousse din 1976. Cântăreşte 2 kilograme.

<!–[if !supportFootnotes]–>[8]<!–[endif]–> Vara dau des cu capul de stâlpi, privind tinere femei îmbrăcate sumar, care merg pe stradă.

<!–[if !supportFootnotes]–>[9]<!–[endif]–> Am un scaun foarte dur la bicicletă; pe distanţe îndelungate mă doare locul indicat.

<!–[if !supportFootnotes]–>[10]<!–[endif]–> Auzie la terminaţia în ,,x” a numelor celtice din Galia.

<!–[if !supportFootnotes]–>[11]<!–[endif]–> Cum am mai spus, în urmă cu ceva vreme, lângă CCF, am văzut pe o bancă doi tineri. El şedea întins, iar ea îl pocnea peste tot corpul cu o carte…