Ieri am aruncat o privire in trecut, mi-am deschis mintea si am lasat amintirile sa se reverse asupra mea
Ce-am descoperit?
Pe mine…
Nu ma cunosteam, aveam impresia ca ma cunosc, ca ma stiu de undeva…
Lasam impresia ca stiu, ca pot, ca vreau…
Ce era dedesubt??? Un alt EU
Un eu sensibil si vulnerabil..asa cum normele sociale nu ne lasa sa fim
Citeam in filele trecutului si cuvant cu cuvant descoperam cine sunt…un om…Un om care greseste, dar nu recunoaste…un om care cere fara sa ofere, un om simplu care ravneste la maretie…
Si cine sunt eu sa cer? Sa cer atat de multe avand impresia ca ofer…poate ca sacrificiul ce pentru mine e sacrificiu pentru tine e nimic, daca ti-as fi spus, ai fi stiut, dar asa n-aveai cum sa-mi percepi fantasmele
Am vazut in departari o persoana care stia sa aprecieze lucrurile marunte, se bucura de toate micile placeri si bucurii oferite de semeni…cu bune cu rele…era neinfricata si deschisa…
Ce-am gasit peste ani?
O persoana care purta o masca sociala…o masca de convenienta…pe care toti o apreciau…
Era un zid la mijloc…un zid mare si gros, creat de EA…pentru ca-i era frica de durere…Putini aveau rabdarea, intelepciunea si curajul sa treaca de zid…si cand credeau c-au reusit sa treaca dincolo…zidul crestea…prapastia se adancea…si fericirea devenea efemera
Au existat cativa magicieni cu baghetele stricate care strigau fara noima…te-ai schimbat! Nu mai esti TU! Vei suferi mai mult daca nu vei accepta viata asa cum este…cu ce-ti ofera! Nu visa prea mult, TRAIESTE, SIMTE, EXPERIMENTEAZA! Prin prisma evenimentelor, urechile ei n-au putut sa AUDA
Peste ani, peste experienta, peste durere, peste putine bucurii, au auzit glasul Vietii…si abia atunci a putut sa inteleaga sensul cuvintelor…ti-a fost frica, nu-ti va mai fi, ai suferit – vei mai suferi, dar acum vei putea sa inveti din asta, si sa o percepi ca pe o experienta; ai fost inchisa in tine – te vei deschide…vei ramane in bataia vantului ca toti ceilalti…si vei simti atat adierea lui cat si picurii reci de ploaie…te vei indoi in bataia vantului, dar te vei ridica falnic si vei straluci…
De AZI, nu voi mai pune totul in balanta, daca e bine daca e rau…daca e frumos, daca e urat…voi lasa incet incet trairile sa-mi inunde sufletul ponosit de norme sociale…nu voi mai judeca, nu voi mai cere, voi ierta.
– va urma-
Andreia! 